#cumsafiiuntatagrozav

Nu am fugit niciodată de plânsetul copilului meu

Nu mi-a fost niciodată greu să-mi cresc fetița. Nu am fugit de plânsetul copilului meu. Ba chiar i-am spus soției cu mult înainte de a se naște fata: – Ziua e a ta, noaptea e a mea, chiar dacă vin obosit de la serviciu! Oboseala, nervii și stresul de peste zi, toate dispăreau ca prin…

Evaluează asta:

#cumsafiiuntatagrozav

Nu am avut manual de instrucțiuni :)

La primul copil este cel mai greu. Așa zice lumea. Și toți sar cu sfaturi și indicații prețioase. Da, poate fi dificil. E greu atunci când îl auzi plângând și nu știi ce are, pentru că nu-ți poate spune. Nici eu nu am avut manual de instrucțiuni, dar am decis să-mi cresc puiul urmându-mi instinctul.…

Evaluează asta:

#cumsafiiuntatagrozav

Copilul trebuie să aibă camera lui

Asta este o axiomă în care nu am avut încredere niciodată. Nu că aș fi Toma Necredinciosu’, dar va dormi în altă cameră (sau casă) o viață întreagă. Așa că am decis ca puiul meu să doarmă lângă noi, părinții ei. Patul ei a fost lipit de al nostru și, mai mult, puiul era liber…

Evaluează asta:

#cumsafiiuntatagrozav

Contactul a fost făcut

Aducerea ei acasă a fost o sărbătoare de la care eu am lipsit. Eram plecat la Cluj, cu serviciul, și trebuia să vin abia a doua zi. N-am putut răbda, însă, și la miezul nopții eram acasă. Am intrat pe ușă, am aruncat tot ce mă incomoda și m-am dus direct în camera unde era.…

Evaluează asta:

#cumsafiiuntatagrozav

Tată de fată. Ce fericire!

Conceperea Monicăi a fost ceva programat. Nu că m-aș pricepe la așa ceva sau că aș fi eu vreun vrăjitor. Dar… După ce i-am lăsat soției o perioadă de grație pentru a termina facultatea și a găsi un serviciu, am zis că e timpul să avem un copil. Și am hotărât ca în vara acelui…

Evaluează asta: